Totul despre SPA

Prezenta inca din antichitate in culturile civilizatiilor infloritoare ale Imperiului Roman, Greciei  si Orientului Indepartat si pusa in valoare tot mai mult in zilele noastre,  hidroterapia reprezinta o metoda traditionala ce consta in utilizarea virtutilor curative si igienice ale apei, in asociere cu puterea miraculoasa a extractelor vegetale, a algelor, namolurior, argilelor, sedimentelor si sarurilor marine, in diverse forme si practici terapeutice.

Sanatate prin apa

2/3 din organismul uman este apa. Creierul unui om este ¾ apa. Oasele ¼, muschii ¾, iar sangele aproximativ 85% apa. Asadar apa este o parte din noi, este esentiala pentru supravietuire, pentru mentinerea sau imbunatirea sanatatii.

Apa este centrul vietii si un tamaduitor cu o lunga istorie. La templul lui Asclepius, zeul medicinei in Grecia Antica, baile si masajul faceau parte integranta din terapia celor bolnavi.
 

Romanii au imbratisat si ei apa ca pe un mod de vindecare. Fizicienii romani Galen si Celsus foloseau baile ca terapie si exista scrieri care atesta ca baile reci l-au vindecat pe imparatul roman Augustus atunci cind nimic altceva nu il ajuta.

Romania are nu mai putin de 3000 de izvoare termale si 70 de statiuni balneoclimaterice dintre care unele au fost fondate de catre vechii romani.

Romanii au dezvoltat sisteme de aductiune elaborate pentru a-si aduce apa in baile lor. S-ar putea spune ca aceste complexe de bai au fost primele "SPA-uri sau centre WELLNESS".

Cuvintul spa este originar din orasul Spa situat in padurea Ardennes din Belgia. Petru cel Mare, tarul rus din secolul XVII a vizitat acest oras pentru a se relaxa si pentru a "lua ape".
Se pare ca atit tarul Petru cit si altii au gasit alinare aici iar fizicienii au inceput sa se uite cu seriozitate la spa-uri ca centre de sanatate.
Celebra exclamatie a imparatului roman Nero, „Sanitas Per Aquam!” (SPA) insemnand „Sanatate Prin Apa!” simbolizeaza credinta si practica ancestrala a oamenilor in utilizarea complexa a apei la temperaturi si presiuni variabile -  bai si impachetari de plante, saune, dusuri - masaj, piscina - ca factor curativ si tonic imunitar natural pentru curatarea epidermei, detoxifierea organismului, accelerarea proceselor metabolice, imbunatatirea capacitatii de miscare si, mai ales, pentru obtinerea unei stari de relaxare si confort somato-psihic.

Civilizatia moderna, beneficiind de evolutia tehnologica surprinzatoare a redescoperit si pus in valoare aceste principii terapeutice blande, naturale, care prin multitudinea de stimuli senzoriali (preso, vibro, termo, aroma, cromoterapie etc) si prin efectele benefice asupra organismului, readuc omului contemporan bucuriile si placerile simple, reconectand fiinta umana cu mediul natural, echilibrand-o si energizand-o.

„Wellness” –  armonie intre fizic, mental,  psihic si spiritual

Atfel, bazat pe conceptul SPA,  s-a  dezvoltat un adevarat domeniu umanist interdisciplinar Spa (filosofie, psihologie, estetica, medicina, cosmetologie, activitati corporale si spirituale, nutritie) precum si o adevarata industrie de servicii Spa reprezentata de stabilimente cu destinatie specifica de relaxare si infrumusetare, cu atmosfera primitoare, echipe de specialisti si amenajari, echipamente, terapii si produse profesionale Spa care respecta standarde de lux bine definite.

Peste tot in lume, exista o varietate de astfel de centre:  Spa de zi (Day Spa) in marile orase, Spa medical si/sau Spa cu apa termala  (echivalentul complexelor balneo-fizio-terapeutice) , Travel Spa in aeroporturi, Spa de vacanta - in statiuni consacrate), Spa life –centre de innoire si dezvoltare spirituala, toate oferind in spiritul „Wellness” sau „Well Being” ( bunastare fizica si psihica), un univers special de terapii de relaxare si antistres, precum si servicii personalizate de ingrijire si infrumusetare faciala si corporala.

 

Despre iubire…

Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja paradiziacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o
simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.

Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze şi uscăciunile
şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.

Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,
până la înălţimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie
ramurile cele mai fragile care freamătă
în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă
forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

Asemeni snopilor de grâu, ea va secera, niciodată întâmplător.
Va treiera pentru a vă decoji.
Va vântura spre a vă curăţa de pleavă.
Va măcina până la înălbirea făinii voastre.
Va frământa până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri.
Ca apoi să vă hărăzească focului său
şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospăţul divin.

Toate aceste şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea,
pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii
şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne
din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA.

Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,
suspiciune sau de teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei
care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi,
goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri,
în lumea fără de anotimpuri,
unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veţi plânge,
dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică,
divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită
de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevărate îi este de-ajunsă iubirea infinită,
sublimă şi transfiguratoare.

Când iubiţi nu trebuie să spuneţi “Creatorul e în inima mea”,
ci mai degrabă “eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului”,
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,
fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi,
vă va arăta cu siguranţă drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă
decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,
fie ca ele acestea sa fie:

Să te topeşti de iubire în tot şi
să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adesea durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi,
plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,
la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită,
iar pe buze să ai un cântec de laudă.

Kahlil Gibran